Decizia CEDO interpretata de BOR

Dupa ce am aflat decizia CEDO privind prezenta simbolurilor religioase in scoli de la EVZ:

    Curtea a stabilit că oportunitatea expunerii simbolurilor religioase în şcoli cade în sarcina organismelor statale, în măsura în care deciziile luate nu constitutie în sine forme de îndoctrinare. Faptul că astfel de simboluri prezente în şcoli aparţin majorităţii religioase nu reprezintă forme de prozelitism, a mai concluzionat CEDO, în verdictul făcut public vineri. În plus, s-a mai stabilit că prezenţa crucifixelor nu poate fi asociată cu obligativitatea predării religiei creştine sau cu vreo formă de intoleranță faţă de practicanţii altor religii sau faţă de atei.

…vine si interpretarea BOR:

    Patriarhia Română salută hotărârea din 18 martie 2011 a Marii Camere a CEDO prin care a fost admis, cu 15 voturi contra 2, recursul Italiei în binecunoscuta cauză Lautsi contra Italia privind prezenţa însemnelor religioase în şcolile publice. Această hotărâre respectă tradiţia unei comunităţi majoritare care doreşte menţinerea crucifixelor în spaţiul de învăţământ, în pofida protestelor subiective ale unor indivizi, întrucât problema ambientului şcolar ţine de aprecierea sau voinţa fiecărui stat european în parte, iar simpla prezenţă (pasivă) a unui simbol religios într-un spaţiu public nu constituie o îndoctrinare.

    Aşadar, prin această hotărâre a CEDO se recunoaşte că tradiţia religioasă şi culturală a majorităţii unui popor nu este impusă persoanelor de altă tradiţie, credinţă sau convingere prin simpla prezenţă în spaţiul public a însemnelor religioase acceptate de majoritatea populaţiei unui stat, ci reprezintă mărturia spiritualităţii şi identităţii comunităţii majoritare.

    Prin analogie sau în mod indirect, această hotărâre a CEDO arată caracterul nefondat şi injust al atacurilor împotriva prezenţei icoanelor în şcolile publice din România, precum şi împotriva orei de religie care este propusă elevilor prin programa şcolară, dar nu impusă acestora.

    În concluzie, hotărârea definitivă a CEDO din 18 martie 2011 confirmă justeţea atitudinii Patriarhiei Române, care a sprijinit încă din anul 2009 demersurile Italiei la CEDO. Atunci Patriarhia Română aprecia că o eventuală eliminare a simbolurilor religioase creştine din şcolile publice constituie un atentat la adresa identităţii religios-culturale a poporului italian şi, implicit, a majorităţii cetăţenilor europeni.

Doar ca pe langa intrepretarea BOR si articolul din EVZ,Curtea precizeaza:’it is not required in this case to examine the question of the presence of crucifixes in places other than State schools. Nor is it for the Court to rule on the compatibility of the presence of crucifixes in State-school classrooms with the principle of secularism as enshrined in Italian law.’
Si foarte important de retinut:

    Secondly, the Court emphasises that the supporters of secularism are able to lay claim to views attaining the “level of cogency, seriousness, cohesion and importance” required for them to be considered “convictions” within the meaning of Articles 9 of the Convention and 2 of Protocol No. 1 (see Campbell and Cosans v. the United Kingdom, 25 February 1982, § 36, Series A no. 48). More precisely, their views must be regarded as “philosophical convictions”, within the meaning of the second sentence of Article 2 of Protocol No. 1, given that they are worthy of “respect ‘in a democratic society’”, are not incompatible with human dignity and do not conflict with the fundamental right of the child to education (ibid.).
    Concerning, first, the parents’ right, the Court’s judgment underlines that the word “respect” in the second sentence of Article 2 of Protocol No. 1 “means more than ‘acknowledge’ or ‘take into account’; in addition to a primarily negative obligation, it implies some positive obligation on the part of the State” (see paragraph 61 of the judgment).
    [..]The State is forbidden to pursue an aim of indoctrination that might be considered as not respecting parents’ religious and philosophical convictions.That is the limit that the States must not exceed (see judgments cited above in this paragraph, §§ 53, 84 (h) and 52 respectively).

Asa ca degeaba pune BOR punct discutei asupra indoctrinarii religioase din scolile romanesti.Acei ‘indivizi’,cu parerile lor ‘subiective’ sunt worthy of “respect ‘in a democratic society’’.Mai mult Curtea subliniaza foarte clar,in nenumarate randuri,obligativitatea statului de a tine cont de conviderile religioase sau filosofice ale partintilor in cazul educatiei religioase din scolile publice.Ramane inca deschisa discutia cu privire la inscrierea automata si nu la cerere a elevilor,chiar daca ti se permite sa iti exprimi dezacordul.Dupa parerea mea statul incalca acest drept.
Deasemenea ramane in discutie si lipsa alternativei fata de ora de religie fapt ce,dupa parerea mea, constituie o ingradirea a liberatatii dreptului de a decide.Practic nu poti decide liber decat atunci cand ti se prezinta cel putin doua alternative viabile.Precizez ca,in cazul unui elev musulman de exemplu, o alternativa viabila nu poate fi considerata participarea pasiva la ora de religie ortodoxa sau excluderea lui din colectivul clasei fara a-l implica in alte activitati educative.
O alta problema ce ramane in picioare este continutul manualelor care,dupa cum s-a aratat, nu este compatibil cu principiul pluralismului atat de necesar in societatile democratice.Bineinteles mai sunt si altele…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.